Intotdeauna, pe langa carne si lapte, oul este mentionat ca o excelenta sursa de proteina de calitate superioara. De fapt, in momentul in care au aparut primele concentrate proteice, ele erau comparate cu proteina din ou considerata superioara celorlalte surse naturale.

Chiar si in anii ‘90, adica la zeci de ani dupa ce concentratele proteice se impusesera, mai exista o firma care vindea in SUA pudra din albus de ou pentru practicantii culturismului iar produsul era promovat de Dorian Yates.

Si la noi a fost o perioada scurta in care se putea gasi pe piata plicuri cu pudra de ou. Din pacate era vorba de pudra de ou integral, nu de pudra din albus de ou. Precizez asta pentru cei care nu stiu ca albusul nu contine grasimi si carbohidrati, ci doar proteina, in timp ce in galbenus se gaseste toata grasimea prezenta in ou plus cantitati mici de carbohidrati si proteina.

Am putea trage concluzia ca trebuie sa mancam numai albusurile si pana la un punct e adevarat, dar si la galbenus gasim nutrienti importanti cum ar fi: lecitina, vitaminele A, B, D, E, H, PP. Din pacate, in galbenus gasim si o cantitate relativ mare de colesterol, de aceea e bine sa nu consumam mai mult de 2-3 galbenusuri pe saptamana. Unele persoane tolereaza bine o cantitate mult mai mare de galbenusuri, dar, pana nu faceti niste analize ca sa vedeti daca nu cumva consumul de galbenusuri va mareste colesterolul, mai bine nu riscati. Albusuri puteti manca cu zecile, zilnic, fara probleme. De altfel, cand am fost in California, am observat ca era destul de normal sa ceri la restaurant omleta facuta numai din albusuri iar acasa cam toata lumea obisnuia sa arunce galbenusurile cand facea omleta sau oua prajite in tigaia de teflon (fara ulei). Chiar si profesionistii, ca Lee Haney sau Gaspari, isi incepeau ziua cu 4-6 oua, insa doar un galbenus, paine prajita si suc natural de fructe.

In concluzie, ouale sunt o sursa valoroasa de proteine si alti nutrienti si trebuie sa aiba un loc important in dieta unui culturist in cautare de masa musculara.