Să fi declanşat un inventator autist revoluţia tehnologică în Epoca de piatră? Oare primii lideri spirituali din istoria umanităţii au fost maniaco-depresivi? Iată două întrebări la care o nouă şi îndrăzneaţă teorie încearcă să răspundă afirmativ.

Tatăl meu aude voci. „Tiddles” întrerupe conversațiile cu interjecții voioase sau expresii vulgare stranii. „Bestia Sângeroasă” este mai sinistru – țipă la tată și îl îndeamnă la acțiuni nepotrivite și inacceptabile din punct de vedere social. Pentru mare parte din viața sa a fost urmărit de aceste voci care l-au împiedicat să aibă o viață normală. Știu cât de istovitoare  poate fi o boală mentală, și la ce discriminări poate duce,  așa că am un interes aparte în cele ce urmează.

În lumea industrializată, aproximativ 1 persoană din 25 suferă de o tulburare mentală severă și aproape jumătate dintre noi vor experimenta un tip de boală mentală de-a lungul vieții. Multe afecțiuni, inclusiv schizofrenia și tulburarea bipolară, precum și bolile de dezvoltare, precum autismul, sunt cel puțin în parte moștenite. Având în vedere că afectează șansa de supraviețuire a oamenilor, ar fi de așteptat să fi fost eliminate prin selecție naturală, însă acestea continuă să persiste la un nivel ridicat.

Unii susțin că aceste gene aduc beneficii – bolile mentale și genialitatea au o legătură foarte veche – dar arheologul Penny Spikins de la Universitatea York, UK, merge chiar mai departe. Ea consideră că bolile mentale precum autismul persistă la un nivel atât de mare deoarece în trecut confereau avantaje umanităţii. „Eu cred că parte din motivul pentru care Homo sapiens au prosperat este că au acceptat să includă în societate persoanele ale căror minți funcționau diferit, precum aceia cu autism sau schizofrenie.”

După spusele lui Spikins, toleranța umană le-a permis genelor asociate cu diversele tipuri de boli de dezvoltare și mentale să înflorească, iniţiind o revoluție. „La un anumit punct strămoșii noștri au început a dezvolta emoții foarte complexe precum compasiunea, recunoștința și admirația,” declară aceasta. „Acestea i-au ajutat să accepte și să tolereze oamenii cu minți diferite. Îmbrățișând calitățile unice și atributele ce veneau o dată cu modurile de gândire neobișnuite, oamenii din antichitate au devenit mai inventivi și mai adaptabili, eventual depășindu-i pe toți ceilalţi umanoizi", a explicat ea.

Dovezile arheologice sunt circumstanțiale, dar noi descoperiri din domeniul geneticii vin în sprijinul ideii lui Spikins. S-a dovedit că există anumite gene asociate cu bolile mentale ce au proliferat atunci când societatea umana era în floare, conferind atribute aparent neîmpărtășite de alți oameni. Toate acestea ridică o problemă interesantă, și anume dacă lumea modernă ar trebui să pună mai multă valoare pe oamenii asemenea tatălui meu.

Așadar, când au început strămoșii noștri să pună preț pe mințile diferite? Spikins consideră că răspunsul se găsește în schimbările radicale întâlnite în rapoartele arheologice 

Să luăm ca exemplu tehnica prelucrării uneltelor din piatră – primele au apărut cu în jur de 2,6 milioane de ani în urmă, fiind simple, nefinisate și dezvoltându-se încet. Pentru sute de mii de ani, strămoșii noștri s-au folosit de topoare și sulițe. Apoi, acum aproximativ 100.000 de ani, a existat o revoluție tehnologică, apărând multe unelte noi și sofisticate. „Se remarcă o schimbare bruscă a rapoartelor arheologice, uneltele standard devenind mai bine finisate și mai avansate din punct de vedere tehnologic,” declară Spikins. Spre exemplu, inventarea aruncătoarelor de sulițe, a arcului și a săgeților, a harpoanelor pentru pescuit, a capcanelor și a curselor, le-a permis vânătorilor să se distanțeze de pradă şi deci să vâneze animale mai agresive.